Pe platforma fostului Combinat Petrochimic, din cele 300 hectare ale fostei unități integrate, circa 150-170 hectare reprezentau partea de Petrochimie, restul fiind ale Rafinăriei. Momentan, ele produc doar iarbă. Iar dacă, totuși, la Petrochimie este încă în curs, cel puțin teoretic, un proces de privatizare, la rafinăria Arpechim, abandonată de OMV-Petrom, angajații se împuținează tot mai mult – se zvonește că vor mai rămâne doar 20.
În perioada când toată platforma funcționa, lucrau în total 5.600 angajați la rafinăria redenumită Arpechim, plus ramura de Petrochimie. Pe atunci, la Sindicatul Rafinorul erau afiliați 2.000 de salariați. Acum și celor câțiva rămași li s-a propus un nou plan de restructurare.
„Până acum eram 71 angajați, dar 7-10 au mai plecat, cu acordul părților, până spre sfârșitul lui august. Mai sunt deci cam 60, dar se aude, se discută de o restructurare a activității spre finalul anului, numai că noi așteptăm ca sindicatul să fie notificat”, ne declară Ionel Popescu (foto), liderul sindical, explicând: „Dintre lucrătorii aflați la Terminalul Arpechim, unii aparțin de unitatea de la Brazi, alții de altă unitate, în cadrul Petrom, la Business Administration, ceva la Igienizare, care are ca obiect demolările. La depozit, se lucrează doar la supraveghere și se mai aditivează, adică se aduc produse, se aditivează și se duc mai departe. Oamenii au tot plecat atunci când au găsit altceva cu viitor mai sigur. Celor care au vrut le-am mai găsit chiar prin Petrom, pe la Brazi, la sonde, în altă parte.”
Pentru că aparțin încă de Petrom (sectorul Depozite), angajații de la Arpechim au încă un contract colectiv de muncă în condițiile Petrom, înțelegerea actuală fiind ca, în cazul unei externalizări a activității, salariul și durata noului contract să corespundă cu cele din Petrom (pe câte 2 ani, de pildă). Mai ales dacă au putut beneficia și de un bonus suplimentar, unii au preferat pachetul de ajutoare sociale garantat, la despărțire, de vechiul contract. De pildă, în cazul celor care s-au apropiat la doar 3 ani de pensie (și se încadrează în categoria mai vulnerabilă) se mai oferă la plecare câte patru salarii, plus bonusul de 200 milioane, pe lângă planul social de 445 milioane, „adică în total vreo 700-750, chiar 800 milioane, pentru cei cu vreo funcție, ca maistru, tehnician, astfel că e de înțeles că, atunci când aud de o posibilă externalizare, angajații să plece, știind că e posibil să nu mai aibă aceleași drepturi la noua societate”, mai spune liderul filialei „Rafinorul” a Petrom – care reprezintă încă în jur de 280 membri, din care 128 din Petrom, incluzându-i pe unii angajați transferați la Brazi și rămași în sindicat, plus încă vreo 200 muncitori la firme contractoare, precum GFR sau Kremsmueller.
Resursa umană, pierdută
Chiar dacă fosta rafinărie este oprită din 2011, „instalațiile sunt încă în picioare”, inclusiv în urma protestelor sindicale. „Noi am făcut, prin CNSLR-Frăția, demersuri și am solicitat să se facă ceva aici, o activitate, indiferent ce, că noi mergem spre pensie, dar tinerii ce fac? Și ce s-a demolat, s-a demolat până în 2011, adică ce nu mergea. Dar apoi, din 2012, deși se propusese spre demolare, nu a mai fost altceva demolat, ci s-a tot amânat. Nici Mediul nu le-a mai dat acorduri așa ușor, pentru nimic, de atunci. Mă mai întreabă și Mihai Georgescu dacă s-a demolat ceva, îi zic că nu. Iar Șerban Valeca îmi zice: «Mai crezi că se face ceva?» Nu mai crede nimeni. Naiba mai speră că vine acum cineva – deși s-ar putea, cu o revizie serioasă și investiții. S-a spus la un moment dat că ar lua chiar statul depozitul de aici, pentru vechile rezerve ale statului… S-au interesat și arabi, dar nu s-au înțeles cu statul. Între timp, cazahii au investit în altă parte. A fost și o delegație de 30 de chinezi, în 2013-2014. Dar nu știu dacă se vrea să mai fie ceva. Pentru o repornire, ar trebui, pe lângă investiții, să fie aduși și oameni din domeniu, fiindcă au plecat și mulți oameni… Noi până acum doar am mai tras de timp…”, mai explică sindicalistul.
Călin Popescu
Sursa : Jurnalul de Arges